Poporul care și-a ucis și mâncat premierul. Istoria terifiantă și ciudată a unui eveniment ieșit din comun VIDEO

Johan de Witt, cunoscut și sub numele de Domnul din Zuid- en Noord-Linschoten, Snelrewaard, Hekendorp en IJsselvere, a fost un om de stat olandez și o figură politică de seamă în Republica Olandeză din secolul al XVII-lea, dar care a avut parte de o soartă cruntă.

Vezi și: Descoperirea care arată că strămoșii noștri erau canibali. Ce spun oamenii de știință

Cine a fost Johan de Witt

El a jucat un rol esențial în perioada cunoscută sub numele de Prima Perioadă fără Stadhouder, în timpul căreia comerțul său maritim prosper, într-o perioadă de colonizare globală, a transformat republica într-o putere comercială și maritimă europeană de frunte, cunoscută acum sub numele de Epoca de Aur Olandeză.

Ales premier al Olandei, împreună cu unchiul său Cornelis de Graeff, De Witt a controlat sistemul politic olandez din jurul anului 1650 până la evenimentele tragice ale Rampjaar, din 1672.

Această cooperare progresivă între cei doi oameni de stat, susținută de Amsterdam sub conducerea lui De Graeff, a reprezentat o axă politic important care a organizat sistemul din cadrul republicii.

Ca membru important al Partidului Statelor Olandeze, De Witt s-a opus Casei de Orange-Nassau și Orangismului, preferând transferul puterii de la guvernul central către regenți.

Cu toate acestea, neglijența față de Armata Statelor Olandeze (deoarece regenții se concentrau în principal pe marina de război, crezând că pot evita războaiele terestre) a avut consecințe dezastruoase când Republica Olandeză a suferit numeroase înfrângeri în Rampjaar.

În urma invaziei fără efort a unei alianțe dintre Anglia, Franța și câteva state germane, De Witt și fratele său, Cornelis de Witt, au fost acuzați și linsați în Haga, iar corpurile lor au fost măcelărite parțial de răsculați.

Acești răsculați nu au fost niciodată judecați, iar unii istorici afirmă că William de Orange ar fi putut să-i incite.

Vezi și: Primul canibal din istoria României, detalii înfiorătoare: ”Prima dată i-am mâncat…”

Anul în care olandezii și-au mâncat prim-ministrul

În anul 1672, cunoscut în istoria olandeză ca anul dezastrului, Franța și Anglia au lansat un atac agresiv împotriva Republicii, ca parte a Războiului Franco-Olandez.

Johan de Witt, o figură politică importantă, a suferit răni grave în urma unui atac de cuțit pe 21 iunie. Deși a demisionat din funcția de premier pe 4 august, ostilitățile împotriva sa au continuat.

Fratele său, Cornelis, care a avut un rol semnificativ în Raidul de pe Medway ca substitut al lui de Ruyter, s-a confruntat cu o animozitate intensă din partea Orangistilor. Ei au orchestrat acuzații false mpotriva sa.

Supus torturii, o practică obișnuită sub legea romano-olandeză, unde mărturisirea era necesară înainte de condamnare, Cornelis a refuzat cu vehemență să-și admită vina. Cu toate acestea, a fost condamnat la exil.

În timpul pregătirilor de plecare ale fratelui său din închisoare, Johan de Witt l-a însoțit, situat la doar câțiva pași de casa lor. Ambii frați au căzut victime unui atac al membrilor miliției civice din Haga.

Împușcați și lăsați expuși gloatei, trupurile lor au fost mutilate grotesc și expuse într-o piață publică din apropiere. În mod șocant, gloata Orangistă s-a angajat într-un act îngrozitor de canibalism, consumând ficatul prăjit al fostului premier.

Modul calculat și organizat în care s-au desfășurat evenimentele brutale a ridicat suspiciuni în rândul martorilor contemporani, punând la îndoială spontaneitatea acțiunilor gloatei.

Evenimentele tulburătoare care au înconjurat dispariția lui Johan și Cornelis de Witt rămân o dovadă a rivalităților politice intense și a extremităților tulburătoare la care ar putea duce acest tip de conflicte.

Vezi și: La baza canibalismului ar putea sta narcisismul uman